Themis

Themis este în mitologia greacazeița dreptății; ea poartă în toate reprezentările sale balanța dreptății. Este fiica zeităților Uranus si Gaia, adică a cerului și a pămîntului. „Themis” înseamnă „legea naturii” și era considerată personificarea ordinii divine, a legii și a obiceiurilor.

O faptă memorabilă a titanidei Themis este că a mijlocit pe lângă Zeus, în timpul potopului, să se liniștească și să aibă milă de singurii oameni care mai supraviețuiau,Deucalion si Pyra, nepoții ei, care au curățat de buruieni și au reaprins focul sacru. De aceea, această zeiță a fost mult iubită de grecii antici.

Simbolurile ei sunt balanța și sabia.

                             
                       Orbona

Zeita orfanilor si patroana sterilitatii in mitologia romana.
Era invocata pentru a o indupleca sa nu ingaduie moartea 
copiilor sau a parintilor lor ,la ea se rugau si parintii ,care pieryandu-si copii isi doreau altii.
Numele ei vine de la lat. orbus -orfan.

                                                                                                                                Zeul Lupercus si sarbatorile derivate 

O mare sarbatoare a lumii antice – Lupercalia (13-15 februarie) – ne poarta in lumea unor serbari ale pu­ri­ficarii si fertilitatii, care se pare ca au stat la baza mult mai renumitei Valentines’ Day. 

"Sarbatoarea lui Luperc, numita Lupercalia, s-a tinut in 15 februarie. Luperc e un predicat a lui Faun ca si zeul pastorilor si al turmelor si e identic cu Inu. Luperc avea acea insusire ca putea trimite lupii asupra turmei sau a-i retine de la turma, mai departe, ca dadea fructuozitate nu numai turmei, ba si femeilor, in ca­litatea din urma se numea Inu." (Atanasie Marian Marienescu – Cultul pagan si crestin. Sarbatorile si datinile romane vechi). Vechimea acestei sarbatori a fertilitatii, de dinainte de fondarea Romei antice, nu a fost stabilita, iar originea ei s-a pierdut prin veacurile istoriei.

Legenda spune ca Romulus si Remus, intemeietorii Romei, au fost fiii preotesei Rhea Silvia si ai lui Marte, zeul razboiului. Abandonati, condamnati la moarte si crutati de servitorul ce trebuia sa infaptuiasca crima, sunt gasiti de o lupoaica, ce ii alap­teaza si ii adaposteste intr-o pestera. Acolo au fost descoperiti de un pastor, care-i ia in casa lui si-i creste ca pe pro­priii copii. "Aceasta pestera a fost sa­crariul zeului Luperc si in gaiul ce o inconjoara era altarul cu o statuie a zeului, imbracata numai cu o piele de capra peste umeri. Acest loc se numea Lu­percal. Sotia zeului s-a numit Lu­per­ca si pastorii credeau ca s-a pre­facut in lupoaica, ca sa scape pruncii de moarte." (At.M. Marienescu)

Considerata loc sacru al romanilor, pestera (Lupercalus) a devenit locul in care se oficiau ceremoniile, fiecare Lupercalia debutand cu sacrificarea mai multor capre si a unui caine si sfarsind cu un mare banchet ("ospatarea de sacrificiu"). Atunci, preotii oficianti numiti lu­perci, cu trupul aproape gol, taiau in fasii pieile animalelor sacrificate, din care isi faceau cingatori si un fel de bice cu care loveau femeile ce le ieseau in cale, inducandu-le prin acest ritual fertilitate si nasteri usoare. "Cur igitur currant, et cur, sic currere mos est,/ Nuda ferant posita corpora veste…? (Dar pentru ce alearga? Si de ce, daca astfel e obiceiul, alearga dezbracati?) Asa se intreba poetul Ovidiu, incercand tot el sa raspunda printr-o legenda potrivit careia Romulus si Remus ar fi fost goi a­tunci cand un pastor le-a strigat: "Alearga, o Romule, caci hotii ti-au furat taurii!". Tot de la el aflam ca bicele cu care erau lovite femeile in scop purificator si fertilizator se numeau "februa", de unde a fost preluat mai tarziu numele lunii februa­rie. 

"La Lupercalia a fost petrecere desfranata, barbati si indeosebi juni, jumatate imbracati cu pieile de animale sacrificate, jumatate goi, si unsi cu unsori, si imbatati, mergeau in procesiune, si aveau dreptul ca sa necajeasca pe femei fara a putea fi pedepsiti (…) Lupercalia s-a sustinut pana in timpii din urma ai paganismului roman, sub Papa Gelasiu 491-496." Si de aici pana la Ziua Sfantului Valentin nu a fost decat un pas. Una dintre legende povesteste ca in Roma Antica traia un medic pe nume Valentin, mare vindecator, care credea in Iisus Hristos si in puterea leacurilor sale. Multi ani a tot incercat sa tamaduiasca o fata oarba, insa condamnarea la moarte pentru dreapta credinta il face sa-i scrie o scrisoare, pe care i-o trimite prin tatal sau. Ea primeste scrisoarea, o deschide, si atunci se intampla miracolul: vede o minunata floare galbena si un biletel pe care scria "Al tau, Valentin". Valentin a fost executat in data de 14 februarie 270 i.Hr., iar in anul 496, Papa Gelasius I a desemnat aceasta zi drept Ziua Santului Valentin.

                        

                                Concordia

         In religia din Roma Antica,Concordia era zeita care             personifica armonia dintre casatorie si societate.
         Echivalentul ei grecesc este considerat ca fiind                     Harmonia.Adesea a fost asociata cu Pax (pace).
      Concordia Augusta  fost subiectul unui cult imperial. Sunt       frecvente inscripții dedicate acesteia în numele                       împăraților romani.

         Sestert cu sotia lui Egalabalus, Aquilia Severa, pe verso apare zeița Concordia

                                            Penelope

Penelope este fiica lui Icarius si sotia lui Odysseus, regele Ithacai.Curand dupa ce Penelope i-a daruit un fiu, pe Telemachus, Odysseus a fost nevoit sa plece la razboiul troian.In timpul absentei sale indelungate, Penelope-spre deosebire de celelalte sotii ale grecilor-a ramas credincioasa timp de douazeci de ani amintirii sotului ei.Aflata singura in Ithaca, in palatul lui Odysseus,impreuna cu fiul ei,ea e asaltata de numerosi petitori. In afara refuzului ei constant,acestia ii impanzesc casa si, pusi pe petreceri si pe ospete,urmaresc s-o ruineze. Ca sa scape de insistentele si de amenintarile lor ,Penelope e nevoita sa recurga la un viclesug:ea le fagaduieste ca atunci cand va ispravi de tesut o panza la care lucreaza, se va hotara sa se casatoreasca cu unul dintre ei.Pentru a amana cat mai mult termenul,desface insa noaptea tot ceea ce lucreaza ziua. E descoperita in cele din urma si constransa sa se decida, dar o salveaza sosirea lui Odysseus.Dupa ce-i ucide pe petitori, Pdysseus se infatiseaza Penelopei,alaturi de care va trai fericit tot restul vietii.

Penelope alaturi de Odysseus

                                            Narcissus            

Narcissus este fiul regelui Cephisus si al nimfei Liriophe.Narcissus era un tanar frumos care, desi iubit de multe fete tinere si de nimfe,dispretuia dragostea.Drept pedeapsa Nemessis l-a facut sa se uite odata intr-o fantana si,vazandu-si chipul in apa sa se indragosteasca de propria infatisare.Cucerit de imaginea tanarului frumos pe care-l vedea, dar pe care nu-l putea ajunge, Narcissus s-a stins in cele din urma de durere.Pe locul unde a murit nefericitul tanar a rasarit o floare -narcisa.

                                            Hestia

 Hestia era cea mai mare dintre fiicele lui Cronus si ale Rheei si sora cu Zeus si cu Hera.Cu toate ca a fost curtata Apollo si de Poseidon ea a ramas, cu ingaduinta lui Zeus, pururea fecioara.Nu parasea niciodata Olympul si era considerata, atat de zei cat si de muritori, drept protectoarea caminului.Atributiile ei se suprapuneu cu cele ale Vestei, din mitologia romana.